Mărturia lui Stekel (Weiss) Frida

Mărturia lui Stekel (Weiss) Frida, născută în anul Baia Mare / Stekel (Weiss) Frida vallomása, Nagybányán született / The testimony of Stekel (Weiss) Frida, born in Baia Mare (Romania)

Tatăl meu, Weiss Géza, s-a născut în anul 1910 în satul Făurești. La vârsta de 13 ani, a rămas orfan de război împreună cu cei șapte frați ai săi, iar mama sa a rămas văduvă. Din această cauză, nu și-a mai putut continua studiile, ci a început să muncească pentru a-și putea ajuta familia. A devenit comerciant de fructe, iar cu timpul a fondat afacerea Romfrukt, specializată în exportul de mere, care s-a extins ulterior.

La 23 de ani s-a căsătorit și a avut două fiice. S-a bucurat de mare respect datorită corectitudinii și generozității sale față de ceilalți. A fost un soț exemplar și un tată iubitor. Însă, evenimentele istorice au tulburat viața familiei sale.

A fost trimis la muncă forțată. Când a aflat că familia sa a fost mutată în ghetou, a evadat din detașamentul de muncă și s-a strecurat în ghetou pentru a fi alături de cei dragi. Astfel, a fost deportat împreună cu familia sa la Auschwitz. Mai târziu, a fost transferat în lagărul de la Mauthausen, unde și-a pierdut viața în anul 1945.

Mama mea, Kahan (Kohn) Paula, s-a născut în anul 1910 la Târgu Mureș. În anul 1928, s-a căsătorit cu tatăl meu și s-au stabilit în Baia Mare. A fost un sprijin important pentru el în afacerea pe care o conducea. Însă, viața lor de familie fericită s-a sfârșit curând.

Sora mea mai mică, Éva, în vârstă de doar 13 ani, a fost ucisă în camera de gazare. Mama mea și cu mine am trăit momente de teamă și suferință cumplite, iar eu îi datorez ei faptul că am supraviețuit. De-a lungul întregii sale vieți, mama a căutat dreptatea, a făcut bine și a fost respectată de toți cei din jur.

Destinul a fost însă nemilos cu ea: la maturitate și-a pierdut vederea. A murit în Baia Mare, în anul 1988. Astfel, nu a mai apucat să vină alături de noi în Israel.

Îi voi păstra amintirea veșnic în inima mea. Fie-i memoria binecuvântată!

Apám, Weiss Géza 1910-ben született Kovácskápolnok faluban. 13 évesen, hét testvérével együtt, háborús árva maradt, édesanyja megözvegyült. Emiatt nem folytatta tanulmányait, hanem dolgozni kezdett, hogy jövedelmével segíthesse a családot. Gyümölcskereskedő lett. Idővel megalapította a Romfrukt alma-export üzletét, amely később kibővült.

23 évesen megnősült, és két lányuk született. Nagy megbecsülésnek örvendett becsületessége és segítőkészsége miatt. Példás férj és szerető apa volt. Családja fenntartását azonban megzavarták a történelmi események. Munkaszolgálatos lett. Amikor megtudta, hogy családját a gettóba költöztették, megszökött a munkaszolgálatból, és belopakodott a gettóba, hogy együtt lehessen szeretteivel. Így deportálták őt is Auschwitzba. Később a Mauthausen-i táborba került, ahol 1945-ben életét vesztette.

Anyám, Kahan (Kohn) Paula 1910-ben született Marosvásárhelyen. 1928-ban összeházasodtak apámmal, és Nagybányán telepedtek le. Sokat segített neki a munkájában. Boldog családi életük azonban rövid ideig tartott.

13 éves kishúgom, Éva, elpusztult a gázkamrában. Anyám és én rengeteg félelmet és megpróbáltatást éltünk át, és csak neki köszönhetem, hogy életben maradtam. Egész életében az igazságot kutatta, jót cselekedett, és általános tiszteletnek örvendett.

A sors kegyetlenül bánt vele: élete delén megvakult. 1988-ban Nagybányán halt meg. Így már nem érhette meg, hogy együtt Izraelbe jöjjünk. Emlékét örökre szívemben őrzöm. Emléke legyen áldott.

My father, Weiss Géza, was born in 1910 in the village of Făurești. At the age of 13, he became a war orphan along with his seven siblings, and his mother was widowed. Because of this, he could not continue his studies and instead started working to support his family. He became a fruit merchant and, over time, founded Romfrukt, an apple export business that later expanded.

At the age of 23, he got married and had two daughters. He was highly respected for his honesty and generosity towards others. He was a devoted husband and a loving father. However, historical events disrupted his family’s life.

He was conscripted into forced labor. When he learned that his family had been relocated to the ghetto, he escaped from forced labor and sneaked into the ghetto to be with his loved ones. As a result, he was deported along with them to Auschwitz. Later, he was transferred to the Mauthausen concentration camp, where he lost his life in 1945.

My mother, Kahan (Kohn) Paula, was born in 1910 in Târgu Mureș. In 1928, she married my father, and they settled in Baia Mare. She was a great support to him in his business. However, their happy family life was short-lived.

My younger sister, Éva, only 13 years old, perished in the gas chamber. My mother and I endured immense fear and suffering, and I owe my survival to her. Throughout her life, she sought justice, performed good deeds, and was widely respected.

But fate was cruel to her: in her later years, she lost her eyesight. She passed away in Baia Mare in 1988. Thus, she never lived to join us in Israel.

I will forever keep her memory in my heart. May her memory be blessed.

Foto Auschwitz Memorial