Mărturia lui Neumann Ági (Hegedüs)

Mărturia lui Neumann Ági (Hegedüs), născut în anul 1928 în Copalnic-Mănăștir/Neumann Ági vallomása, aki 1928-ban született Kápolnok-Monostoron /The testimony of Levavi Mordechai (Herz), born in 1928 in Copalnic-Mănăștur (Romania)

Familia noastră era formată din trei membri: tatăl meu, dr. Hegedüs Miklós, mama mea, Hegedüs Erzsébet (născută Salamon), și singura lor fiică, Ágnes. Părinții mei au fost uciși în camera de gazare imediat după sosirea lor la Auschwitz. Doar eu am supraviețuit.

Tatăl meu s-a stabilit în 1926 în Copalnic-Mănăștur, unde și-a deschis un cabinet de avocatură. A profesat până în 1940, când avocații evrei au fost excluși din barou. A fost singurul avocat din localitate, gestionând toate procesele comunității. Muncea fără odihnă pentru a-i ajuta pe cei care îi cereau sprijinul, adesea fără a accepta vreo recompensă financiară. Mama mea era o femeie puternică și o soție devotată. Împreună au înfruntat toate greutățile. O perioadă, ea a lucrat ca secretară în biroul tatălui meu.

Pe 1 mai 1944, am fost adunați în Mănăștur și duși în ghetoul din Baia Mare. Pe 3 iunie am ajuns la Auschwitz. Acolo, am fost despărțită de părinții mei și nu i-am mai văzut niciodată.

Am petrecut un an întreg în lagăre, trecând prin mai multe locuri. Am rămas la Auschwitz până la începutul lunii octombrie 1944. Apoi, până pe 15 ianuarie 1945, am fost în lagărul Bergen-Belsen. Ulterior, până la sfârșitul lunii martie 1945, am muncit într-o fabrică de armament din lagărul de muncă Rochlitz. După aceea, timp de aproximativ trei săptămâni, am fost în orașul Krasslitz, lângă Berlin.

În a doua jumătate a lunii aprilie 1945 a început Marșul Morții, care a durat până pe 8 mai 1945, ultima zi a celui de-al Doilea Război Mondial. Am mers pe jos până am ajuns într-un sat de lângă Pilsen, unde am fost eliberați de Armata Americană.

Családunk három főből állt: apám, dr. Hegedüs Miklós, anyám, Hegedüs Erzsébet (Salamon), és egyetlen lányuk Ágnes. Szüleim rögtön Auschwitzba érkezésük után elpusztultak a gázkamrában. Csak én tértem vissza.

Apám 1926-ban telepedett le Kápolnok-Monostoron, ahol ügyvédi irodát nyitott. 1940-ig működött, amíg a zsidó ügyvédeket ki nem zárták az ügyvédi kamarából. Ő volt a település egyetlen ügyvédje. A közösség összes peres ügyét intézte és fáradságot nem kímélve hozott hasznot minden hozzá fordulónak, többször anyagi ellenszolgáltatás nélkül. Anyám erős asszony és hűséges hitves volt. Minden gondot együtt oldottak meg. Egy időben titkárnőként szolgált az irodájában.

1944 május elsején Monostoron összegyűjtöttek minket, majd a nagybányai gettóba vittek. Június 3-án érkeztünk Auschwitzba. Szüleimet elválasztották tőlem és azóta nem láttam őket.

Egy teljes évet töltöttem táborokban, különböző helyeken. Auschwitzban 1944 október elejéig voltam. Ezután 1945. január 15-ig Bergen-Belsenben voltam. Később 1945. március végéig a rochlitzi munkatáborban egy fegyvergyárban dolgoztam. Utána mintegy három hétig Németország szívében, a Berlin melletti Krasslitz városban voltam.

1945 április közepén kezdődött a halálmenet, ami 1945. május 8-ig, a Világháború utolsó napjáig tartott. Gyalog meneteltünk, amíg elérkeztünk egy Pilsenhez közeli faluhoz, ahol az Amerikai Hadsereg felszabadított minket.

Our family consisted of three members: my father, Dr. Hegedüs Miklós, my mother, Hegedüs Erzsébet (née Salamon), and their only daughter, Ágnes. My parents were killed in the gas chamber immediately after their arrival at Auschwitz. I was the only one who survived.

My father settled in Copalnic-Mănăștur in 1926, where he opened a law office. He practiced until 1940, when Jewish lawyers were expelled from the bar. He was the only lawyer in the town, handling all the community’s legal cases. He worked tirelessly to help those who turned to him, often without accepting any financial compensation. My mother was a strong woman and a devoted wife. Together, they faced all hardships. For a time, she worked as a secretary in my father’s office.

On May 1, 1944, we were gathered in Mănăștur and taken to the ghetto in Baia Mare. On June 3, we arrived at Auschwitz. There, I was separated from my parents, and I never saw them again.

I spent an entire year in camps, moving from place to place. I remained in Auschwitz until early October 1944. After that, I was in Bergen-Belsen until January 15, 1945. Later, until the end of March 1945, I worked in an armaments factory in the Rochlitz labor camp. Afterward, for about three weeks, I was in the town of Krasslitz, near Berlin.

In mid-April 1945, the Death March began, lasting until May 8, 1945, the last day of World War II. We marched on foot until we reached a village near Pilsen, where we were liberated by the American Army.

Foto Yadvashem