Mărturia lui Hersch Margaréta (Manci)

Înainte de război, familia noastră era alcătuită din patru persoane. Tatăl meu, Hersch Éliás, s-a născut în 1893, iar mama mea, Rosenfeld Hanni, în 1894. Fratele meu, Andrei (Bandi), s-a născut în 1921, iar eu, Margareta, m-am născut în 1923.

Tatăl meu lucra ca mecanic la fabrica de combustibil din Dej. În anul 1936, familia noastră s-a mutat la Baia Mare, unde tatăl meu s-a angajat la fabrica Phönix.

Mama mea a fost dusă în ghetoul din Baia Mare, apoi deportată la Auschwitz, de unde nu s-a mai întors – și-a pierdut viața în camera de gazare.

Pe mine, Hersch Margareta, m-au arestat în august 1941, din cauza activității mele antifasciste. Am fost dusă la comisariatul de poliție din Budapesta, apoi închisă într-un centru de detenție (Toloncház). După trei luni de detenție, m-am întors la Baia Mare, fiind pusă sub supraveghere polițienească. În mai 1943, am fost citată la Satu Mare, unde a sosit un delegat al tribunalului din Budapesta pentru a-mi judeca cazul. Am fost condamnată la șase luni de închisoare, dar executarea pedepsei a fost amânată, deoarece eram minoră. Am fost pusă din nou sub supraveghere la Baia Mare.

La 4 aprilie 1944, poliția din Baia Mare l-a arestat pe tatăl meu împreună cu alte persoane, printre care: Olga Rosenblum (Ábrahám), Éva Bíró (Klein), Rózsi Kornrein (Adler), Elza Ábrahám, dr. Sarudi și dr. Troplovits. După două săptămâni de interogatorii și torturi, toți au fost transferați la Budapesta, în centrul de detenție, iar de acolo deportați la Auschwitz–Birkenau. Tatăl meu a murit acolo, în camera de gazare.

Mi-au tatuat un număr pe braț, apoi am fost trimisă într-un lagăr de muncă la Berndorf. Am fost eliberată de Armata Roșie pe 9 mai 1945. La sfârșitul lunii mai m-am întors la Baia Mare.

Fratele meu, Andrei (Bandi), a fost înrolat în armată în 1942 și trimis la Budapesta. Ulterior, a fost repartizat la o unitate de muncă forțată. După ocupația germană din 19 martie 1944, a reușit să fugă din detașamentul de muncă și s-a ascuns în Budapesta. A participat activ la mișcarea de rezistență împotriva regimului nazist. După eliberarea orașului, s-a întors și el la Baia Mare.

A háború előtt családunk négy főből állt. Apám, Hersch Éliás 1893-ban született, anyám, Rosenfeld Hanni pedig 1894-ben. Bátyám, Andrei (Bandi) 1921-ben, én, Margaréta, 1923-ban születtem.

Apám gépészként dolgozott a dési üzemanyaggyárban. 1936-ban családunk Nagybányára költözött, ahol apám a Phönix gyárban helyezkedett el.

Anyámat a nagybányai gettóba hurcolták, majd Auschwitzba deportálták, ahonnan soha nem tért vissza – a gázkamrában vesztette életét.

Engem, Hersch Margarétát, 1941 augusztusában antifasiszta tevékenység miatt letartóztattak. Budapestre vittek, a rendőrség parancsnokságára, majd a toloncházba zártak. Három hónap fogva tartás után visszatérhettem Nagybányára, de rendőri felügyelet alá helyeztek. 1943 májusában beidéztek Szatmárra, ahová a budapesti bíróság kiküldöttje érkezett tárgyalásra. Hat hónap börtönbüntetésre ítéltek, de a végrehajtást elhalasztották, mivel kiskorú voltam. Ismét rendőri felügyelet alá kerültem Nagybányán.

1944 április 4-én a nagybányai rendőrség letartóztatta apámat és több más személyt is, például Rosenblum Olgát (Ábrahám), Bíró Évát (Klein), Kornrein Rózsit (Adler), Ábrahám Elzát, dr. Sarudit és dr. Troplovitsot. Két hétig tartó kihallgatás és kínzás után valamennyiüket Budapestre szállították, a toloncházba, onnan pedig Auschwitz–Birkenauba deportálták. Apám ott, a gázkamrában halt meg.

A karomba számot tetováltak, majd Berndorfba vittek munkatáborba. Itt szabadított fel a Vörös Hadsereg 1945. május 9-én. Május végén tértem vissza Nagybányára.

Bátyámat, Andreit (Bandit) 1942-ben besorozták a hadseregbe, és Budapestre vezényelték. Később munkaszolgálatos egységhez osztották be. A német megszállás (1944. március 19.) után megszökött, és bujkálni kezdett Budapesten. Részt vett a náci rendszer ellenállási mozgalomban. A város felszabadítása után szintén visszatért Nagybányára.

Before the war, our family consisted of four members. My father, Hersch Éliás, was born in 1893, and my mother, Hanni Rosenfeld, in 1894. My brother, Andrei (Bandi), was born in 1921, and I, Margareta, was born in 1923.

My father worked as a mechanic at the fuel factory in Dej. In 1936, our family moved to Baia Mare, where he got a job at the Phönix factory.

My mother was taken to the ghetto in Baia Mare, then deported to Auschwitz, from where she never returned – she died in the gas chamber.

I, Hersch Margareta, was arrested in August 1941 for anti-fascist activity. I was taken to the police headquarters in Budapest, then imprisoned in a detention center (Toloncház). After three months of imprisonment, I was allowed to return to Baia Mare, but placed under police surveillance. In May 1943, I was summoned to Satu Mare, where a delegate from the Budapest court came to hear my case. I was sentenced to six months in prison, but the sentence was postponed because I was a minor. I was once again placed under police supervision in Baia Mare.

On April 4, 1944, the police in Baia Mare arrested my father along with several others, including: Olga Rosenblum (Ábrahám), Éva Bíró (Klein), Rózsi Kornrein (Adler), Elza Ábrahám, Dr. Sarudi, and Dr. Troplovits. After two weeks of interrogation and torture, they were all taken to Budapest, to the detention center, and from there deported to Auschwitz–Birkenau. My father died there in the gas chamber.

They tattooed a number on my arm, then transferred me to a labor camp in Berndorf. I was liberated by the Red Army on May 9, 1945. I returned to Baia Mare at the end of May.

My brother, Andrei (Bandi), was drafted into the army in 1942 and stationed in Budapest. Later, he was assigned to a forced labor unit. After the German occupation on March 19, 1944, he escaped from the labor detachment and went into hiding in Budapest. He took part in the resistance movement against the Nazi regime. After the city was liberated, he also returned to Baia Mare.