Comunitatea de evrei din Lăpuș, Maramureș

Satul Lăpuș(azi județul Maramureș) a avut la recensământul din anul 1941, 111 persoane care s-au declarat de religie israelită. 110 dintre și-au declarat limba idiș ca limbă maternă. Statistic reprezentau undeva la 10% din populația totală.

Comunitatea a fost destul de mare, astfel și-au construit o casă de rugăciuni, o baie rituală și chiar au putut să își angajeze un șakter(măcelar).

Majoritatea evreilor din sat munceau în pădure sau erau agricultori.

În anii războiului satul Lăpuș făcea parte din comitatul Solnoc-Dăbâca. În primele zile din luna mai 1944, jandarmeria maghiară (aflată sub ocupație nazistă) a strâns evreii din sat și i-a transportat în ghetoul din Dej.

După câteva săptămâni aceștia au fost transportați în lagărul de exterminare Auschwitz-Birkenau, aici și în alte lagăre au fost uciși aproape cu toții.

Puținii supraviețuitori care s-au întors după război au părăsit satul în următorii ani. Azi, în comuna Lăpus nu mai trăiesc evrei.

Az 1941-es népszámláláskor Oláhláposon(ma Máramaros megye, Románia) 111-en vallották magukat izraelita vallásúnak. Közülük 110-en a jiddist vallották anyanyelvüknek. Statisztikailag a teljes népesség mintegy 10%-át képviselték.

A közösség meglehetősen nagy volt, ezért imaházat, rituális fürdőt építettek és még saktert (hentes) is tudtak alkalmazni.

A faluban élő zsidók többsége erdőben dolgozott vagy földműves volt.

A háború alatt Oláhlápos Szolnok-Doboka vármegyéhez tartozott. 1944 májusának első napjaiban a magyar csendőrség (náci megszállás alatt akkor) összeszedte a falu zsidóságát és a dési gettóba szállította őket.

Néhány hét múlva az auschwitz-birkenaui megsemmisítő táborba szállították őket, ahol szinte mindegyiküket meggyilkolták.

A háború után visszatért néhány túlélő, de a következő években elhagyták a falut. Ma Oláhláposon már nem élnek zsidók.

In the 1941 census, the village of Lăpuș(today Maramureș county, Romania) had 111 people who declared themselves to be of the Israelite religion. 110 of them declared Yiddish as their mother tongue. Statistically they represented somewhere around 10% of the total population.

The community was quite large, so they built a house of prayer, a ritual bath and were even able to hire a shakter (butcher).

Most of the Jews in the village worked in the forest or were farmers.

During the war, the village of Lăpuș was part of Solnoc-Dăbâca county. In the first days of May 1944, the Hungarian gendarmerie (under Nazi occupation then) rounded up the Jews of the village and transported them to the Dej ghetto.

After a few weeks they were transported to the Auschwitz-Birkenau extermination camp, where almost all of them were murdered.

The few survivors who returned after the war left the village in the following years. Today, there are no more Jews living in Lăpus commune.

Photos YadVashem