Comunitatea evreilor din Bârsana, Maramureș

Sursele evreiești menționează localitatea sub numele de Birsanov sau Birsanif. Primii evrei s-au stabilit în comună venind din zona Ocna Șugatag. În anul 1729, în Bârsana trăia o familie de evrei cu trei copii. Șase ani mai târziu, erau deja menționate trei familii, dintre care unii membri se ocupau cu agricultura, iar alții cu producerea pălincii.

Cel mai mare număr de locuitori evrei a fost înregistrat în anul 1910, când 510 persoane s-au declarat de religie mozaică. La recensământul din 1941, numărul acestora scăzuse la 393. Toți evreii au declarat idiș ca limbă maternă.

Comunitatea evreiască din Bârsana a fost înființată la mijlocul secolului al XIX-lea, perioadă în care a fost construită și sinagoga. La acel moment, baia rituală și cimitirul existau deja.

Un val semnificativ de emigrare a avut loc în anii 1920, când majoritatea evreilor din Bârsana au ales să plece în Statele Unite ale Americii.

În 1944, aproape toți bărbații evrei din localitate au fost înrolați în detașamentele de muncă forțată ale armatei maghiare. La sfârșitul lunii aprilie a aceluiași an, administrația maghiară i-a forțat pe evrei să se mute în ghetoul din Berbești. Ulterior, aceștia au fost deportați din gara Sighetu Marmației către lagărul de exterminare Auschwitz-Birkenau, unde majoritatea și-au pierdut viața, uciși de naziști.

După război, s-au întors puțini supraviețuitori, aproximativ 60 de persoane. Treptat, aceștia au emigrat. În anul 1992, în comuna Bârsana mai trăia un singur evreu, acesta fiind și ultimul haham din întreaga regiune.

A zsidó források Birsanov vagy Birsanif néven említik a települést. Az első zsidók Aknasugatag környékéről érkeztek és telepedtek le a községben. 1729-ben egy zsidó család élt Barcánfalván, három gyermekkel. Hat évvel később már három családot jegyeztek fel, akik közül egyesek mezőgazdasággal foglalkoztak, míg mások pálinkafőzéssel keresték a kenyerüket.

A legnagyobb zsidó lakosságot 1910-ben regisztrálták, ekkor 510 fő vallotta magát izraelita vallásúnak. Az 1941-es népszámlálás idején a zsidó közösség létszáma 393 főre csökkent. Mindannyian jiddist jelölték meg anyanyelvükként.

A helyi zsidó közösség a 19. század közepén alakult meg, ekkor épült fel a zsinagóga is. A rituális fürdő és a temető már ekkor is létezett.

Az 1920-as években a közösség jelentős része kivándorolt, többségük az Amerikai Egyesült Államokat választotta új otthonául.

1944-ben szinte valamennyi Bracánfalván élő zsidó férfit a magyar hadsereg kényszermunkás alakulatokba sorozott be. Ugyanazon év áprilisának végén a magyar hatóságok a közösség tagjait a bárdfalvi gettóba kényszerítették, majd a máramarosszigeti vasútállomásról Auschwitz-Birkenauba deportálták őket. A legtöbben a náci haláltáborban vesztették életüket.

A háború után csupán körülbelül 60 túlélő tért vissza Barcánfalvára, de idővel ők is kivándoroltak. 1992-re már csak egyetlen zsidó maradt a községben, aki egyben az egész régió utolsó hachamja is volt.

Jewish sources refer to the locality as Birsanov or Birsanif. The first Jewish settlers arrived in the commune from the Ocna Șugatag area. In 1729, a Jewish family with three children was living in Bârsana. Six years later, records mention three Jewish families, some of whom worked in agriculture, while others were engaged in brandy distillation.

The highest recorded number of Jewish residents was in 1910 when 510 people identified as followers of the Jewish faith. By the 1941 census, this number had decreased to 393. All of them declared Yiddish as their mother tongue.

The Jewish community in Bârsana was established in the mid-19th century, during which time the synagogue was also built. By then, the ritual bath and the cemetery were already in existence.

A significant wave of emigration occurred in the 1920s, with most members of the community choosing the United States as their destination.

In 1944, almost all Jewish men from Bârsana were conscripted into forced labor battalions of the Hungarian army. At the end of April that same year, the Hungarian authorities forced the Jewish population into the ghetto in Berbești. From there, they were deported from the Sighetu Marmației train station to Auschwitz-Birkenau, where most perished at the hands of the Nazis.

After the war, only about 60 survivors returned to Bârsana, but over time, they emigrated as well. By 1992, only one Jewish resident remained in the commune—he was also the last hacham in the entire region.

Foto YadVashem