Comunitatea evreiască din comuna Sarasău

În anul 1746 în Sarasău trăiau două familii evreiești, numărul evreilor fiind de șapte persoane. În anul 1840 în localitate trăiau deja 49 de evrei, iar în 1920 numărul evreilor a ajuns la 298 de persoane. La ultimul recensământ înainte de deportare, cel din 1941, evreii din Sarasău numărau 161 de persoane.

Majoritatea evreilor din localitate se ocupa cu exploatarea și prelucrarea lemnului, dar se regăseau și agricultori și negustori.

La mijlocul secolului XIX au ridict o sinagogă din lemn și au construit baia rituală. Tot în această perioadă s-a înființat și cimitirul. Evreii din Sarasău aparțineau comunității de rit ortodox din Sighet.

După primul război mondial mulți evrei din Sarasău s-au mutat în Sighet sau au luat calea emigrării, în special spre SUA.

Toți evreii din Sarasău aveau ca limba maternă limba idiș.

În 1944 ocupanții germani și jandarmii maghiari i-au strâns pe evreii din localitate și i-au dus în ghetoul din Slatina. Aceștia au fost deportați de aici în data de 23 mai. Majoritatea au fost uciși în lagărul de exterminare Auschwitz-Birkenau.

După război în localitatea Sarasău nu s-au mai regăsit evrei.

1746-ban még csak két zsidó család élt Szarvaszón, ez hét személyt jelentett. 1840-ben 49-re, 1920-ban 298-ra emelkedett a zsidók száma. A deportálás előtti utolsó népszámláláson, amelyet 1941-ben végeztek, a szarvaszói zsidó közösség 161 főt számlált.

A zsidók többsége fakitermelésben dolgozott; néhányan azonban a kereskedelemben vagy a mezőgazdaságban is dolgoztak.

A 19. század közepén zsinagógát épitettek. Ugyanebben az időszakban alakult meg a temető is. A szarvaszói zsidó közösség a szigeti ortodox közösséghez tartozott.

Az első világháború után a zsidó közösség nagy része vagy Szigetre költözött, vagy az emigráció mellett döntött, különösen az Egyesült Államokban mentek sokan.

A zsidó közösségnek jiddis volt az anyanyelve.

1944-ben a német megszállók és a magyar csapatok összeszedték a településről a zsidókat és az aknaszlatinai gettóba hurcolták őket. Deportálásuk május 23-án kezdődött. Többségüket Auschwitz-Birkenauban ölték meg.

A háború után nem Szarvaszón nem éltek többé zsidók.

Back in 1746, only two Jewish families were living in Sarasău, with seven people. In 1840, the number of Jews rose up to 49, whilst in 1920 the number was at 298. At the last census before the deportation, which was taken in 1941, the Jewish community of Sarasău had 161 people.

The majority of Jews were working in wood exploitation; however, some were also working in trade or agriculture.

During the middle of the 19th century, a ritual synagogue has been built. During the same period, the cemetery has also been founded. The Jewish community of Sarasău belonged to the Siget orthodox community.

After the First World War, a large portion of the Jewish community either moved to Sighet or decided to migrate, especially in the US.

The entirety of the Jewish community had Yiddish as its mother tongue.

In 1944, the German occupants and the Hungarian forces gathered all the Jews from the settlement and moved them into the Slatina Ghetto. Their deportation started on the 23rd of May. The majority of them were killed in Auschwitz-Birkenau.

After the War no Jews were left in Sarasău.

One comment

Leave a Reply

Your email address will not be published.

nineteen − seven =