Vilnius: Ziua 2 – Între inspirație și memoria durerii
RegioMMSâmbătă, 25 aprilie, am continuat parcursul nostru în cadrul seminarului transnațional „Learning from the Past – Acting for the Future”, organizat de The Olga Lengyel Institute for Holocaust Studies and Human Rights (TOLI).
Suntem aici profesori și reprezentanți ai societății civile din 14 țări europene (România, Portugalia, Spania, Italia, Grecia, Macedonia de Nord, Kosovo, Serbia, Croația, Ungaria, Slovacia, Polonia, Lituania și Georgia), uniți de dorința de a preda istoria Holocaustului prin prisma drepturilor omului.
Am început dimineața cu o prezentare excepțională susținută de buna mea prietenă, Peninah Zilberman, președinta Fundației Tarbut. Fiică a unor supraviețuitori ai Holocaustului și fost director al Muzeului Holocaustului din Toronto, Peninah ne-a vorbit despre „femeile de valoare” care, chiar și în cele mai întunecate momente, au găsit puterea de a schimba lumea.
Am continuat cu un seminar esențial despre cum trebuie organizate vizitele în locurile memoriale: nu doar ca prezentări de date istorice, ci prin lentila demnității umane și a respectului pentru drepturile fundamentale.
După-amiaza a fost, poate, cea mai grea experiență de până acum. Am vizitat Pădurea Paneriai (Ponary), locul unui masacru de o cruzime înfiorătoare. Începând cu 1941, aproximativ 70.000 de evrei și zeci de mii de polonezi, lituanieni și sovietici au fost uciși aici. Mai târziu, naziștii au încercat să-și ascundă urmele, deshumând și arzând corpurile victimelor.
Cuvântul care a plutit în aer pe tot parcursul vizitei a fost: cutremurător.
La monumentul dedicat victimelor evreiești, am trăit un moment simbolic. Ne-am întâlnit, absolut întâmplător, cu nepoata unei supraviețuitoare care vizita pentru prima dată locul unde bunica ei și-a pierdut întreaga familie. Ea ne-a împărtășit, cu o emoție copleșitoare, poveștile transmise de bunica sa despre ororile petrecute acolo. A fost o mărturie vie care a oferit chipuri umane cifrelor reci ale istoriei.
La finalul programului oficial, am ales să vizitez Muzeul Ocupațiilor și al Luptelor pentru Libertate din Vilnius (fostul sediu KGB). Este un loc care m-a dus imediat cu gândul la Memorialul de la Sighet. Celulele, poveștile partizanilor și rezistența împotriva opresiunii comuniste ne amintesc că lupta pentru libertate a fost o jertfă comună în această parte a Europei.
