O pagină de istorie regăsită: comunitatea evreiască din Baia Mare în manuscrisul din 1976

Acest text aparține rabinului Naftali Stern – o personalitate remarcabilă, născută în Baia Mare și stabilită ulterior în Satu Mare, a cărei întreagă viață a devenit o punte a memoriei.

Datorită muncii sale titanice, purtate împotriva uitării și a prafului așezat peste istorie, avem astăzi șansa neprețuită de a redescoperi detalii unice și extrem de valoroase despre comunitatea evreiască ce a trăit în orașul nostru și în împrejurimi înainte de dramaticele deportări. Rabbinul Stern nu a lăsat ca povestea acestei lumi să piară odată cu trupurile celor dispăruți în lagăre.

În urmă cu doar o săptămână, am avut privilegiul de a primi o adevărată nestemată: cartea scrisă de el la mașina de scris în anul 1976. Este o comoară rară, fragilă prin natura ei fizică, dar infinit de prețioasă prin spiritul și memoria pe care le adăpostește. Un document de o valoare inestimabilă pentru identitatea locală.

Vă invit să citiți, în continuare, un fragment din această lucrare – o confesiune tulburătoare scrisă cu o mână tremurândă, dar cu un suflet dornic de dreptate și neuitare.

„Îmi tremură stiloul în mână. Ochii îmi sunt scăldați în lacrimi în timp ce aștern aceste rânduri. Se perindă prin fața mea imaginile acelei perioade amare de acum 32–35 de ani. Pregătirile și despărțirea din momentul recrutării în detașamentele de muncă forțată. Dureroasa smulgere de lângă cei dragi. Perioada serviciului de muncă în sine. Chinurile aduse de ghetoizare. Vagonul, rampa, la dreapta – la stânga. Viața de lagăr, tifosul și păduchii. Atâta amar de oase uscate. Întoarcerea acasă. Căminele distruse și jefuite. Căutările și cercetările după cei care au supraviețuit. Dezamăgirile nespuse, iar mai apoi, scânteile noilor cămine familiale. Toate acestea, absolut toate, își cer locul în memorie.

Să scrii pagini de amintire și să înalți rugăciuni de jale pentru valoroasa comunitate evreiască din regiunea Bányavidék (Baia Mare și împrejurimi).

Acei mari învățați ai Torei, înconjurați de o aură de slavă, spre ale căror izvoare sfinte se revărsa turma de departe, pentru a-și potoli setea de cunoaștere.

Comunitatea care era cunoscută drept o cetate a înțelepciunii și a științei. Minerii cunoașterii, care coborau în cele mai adânci galerii ale minții…”

„Reszket kezemben a toll. Szemeim könnytől ázottak, amikor e sorokat írom. Leperegnek előttem a 32-35 év előtti keserves időszak filmjei. A készülődés és búcsúzás a munkaszolgálatra való bevonuláskor. A fájó elszakítás szeretteinktől. Maga a munkaszolgálat időszaka. A gettósítással járó kínok. A vagon, a rámpa, jobbra – balra. A lágerélet, a tífusz és a tetvek. A sok-sok száraz csont. A hazatérés. A feldúlt, kifosztott családi fészkek. A kutatás és keresgélés a megmaradottak után. A keserves csalódások, majd az új családi tűzhelyek szikrái. Mind-mind helyet követelnek az emlékekben.

Emléket írni és gyászimát zengeni a Bányavidék értékes zsidóságáért. A glóriafénnyel körülövezett „Tóra-hatalmasságok”, akiknek szent kútjaihoz messze földről özönlött a nyáj, tudományszomját oltani.

A hitközség, mely a bölcsesség és a tudomány fellegváraként volt ismeretes. A tudomány bányászai, akik leszálltak a bányák legmélyebb tárnáiba…”

„The pen trembles in my hand. My eyes are soaked with tears as I write these lines. The images of that bitter period from 32–35 years ago play out before me like a film. The preparations and farewells upon being drafted into the forced labor battalions. The painful tearing away from our loved ones. The period of forced labor itself. The agonies of ghettoization. The train car, the ramp, right – left. Camp life, typhus, and lice. The many, many dry bones. The return home. The ransacked, plundered family homes. The searching and seeking for those who survived. The bitter disappointments, and then the sparks of new family hearths. All of these demand their place in memory.

To write a memorial and chant a mourning prayer for the precious Jewry of the Bányavidék.

The halo-crowned “Giants of the Torah,” to whose sacred wells the flock gathered from far and wide to quench their thirst for knowledge.

The community, which was known as a citadel of wisdom and learning. The miners of knowledge, who descended into the deepest shafts of the mines…”